Berlin. Lupii din Brandenburg

(volumul 4 al seriei Berlin)

            de Fabio Geda & Marco Magnone

Editura Corint
Colecția Corint Junior
Anul apariției: 2017
Număr de pagini: 224
Titlul original: Berlin. I lupi del Brandeburgo
Traducerea: Geanina Tivdă

  Vă povesteam despre încântarea cu care am descoperit seria Berlin, în prezentarea primelor trei volume. O saga cu copii şi adolescenți, dar care poate fi savurată cu la fel de mult interes de cititori având orice vârstă. Aventuri, suspans, sentimente intense, prietenii şi duşmănii, nostalgii şi speranţe, într-o lume distopică dintr-un trecut alternativ, cu doar o premisă majoră schimbată, însă care astfel l-a alterat grav – din momentul aplicării ei – faţă de al nostru. În Berlinul anilor ’70 devastat de un virus care a ucis toţi adulţii (sau cel puţin aşa se credea până în volumul acesta), lăsând în urmă doar copiii şi adolescenții care încearcă să înjghebeze o nouă structură socială, reluând istoria de la origini şi începând tocmai cu primele variante ale asocierii umane: triburile. Dar chiar şi ei simţind cum planează ameninţarea sfârşitului, pentru că în jurul vârstei de 18 ani, toţi vor fi atinși de virusul letal.

berl

  Volumul patru, Lupii din Brandenburg, ne înşfacă de acolo unde ne lăsase cel de-al treilea, imediat după confruntarea dintre invadatorii barbarizaţi din Tegel, conduşi de amazoana scelerată Wolfrun şi grupurile reunite ce au reuşit să le respingă atacul în Bătălia din Gropius. Este un înzăpezit decembrie al anului 1978. Au trecut trei ani de când virusul malefic a devastat lumea şi a îndreptat-o spre haosul infantil care e acum.

Băieţii şi fetele din Gropiusstadt şi Havel (ne reamintim că micile bande slab organizate de copii îşi luau numele după denumirea zonei în care îşi duceau traiul), nu reuşesc să se bucure pe deplin de victorie şi respingerea acţiunii descreierate a tribului tegelian pus pe distrugere, pentru că Nina este dată dispărută. Deşi nu era cea mai mică dintre copii la cei 11 ani ai săi, din cauza uşoarei ei afecţiuni psihice care o făcea un membru special al grupului, fetiţa activează în toţi instinctul protectiv. Cel mai disperat să o regăsească cât mai grabnic, fiind, desigur, fratele său, Bernd, care mereu a avut grijă de ea.

Se organizează din nou o expediţie de recuperare, deja cu experienţa altor misiuni de succes, cum au fost cele pentru salvarea micuțului Theo şi exterminarea pericolului felin constituit din dihania scăpată de la Zoo. De data aceasta întărită de prezenţa celor mai puternice şi simpatizate personaje ale seriei, pentru că din cetele reunite sunt aleşi liderii vedete şi cei mai activi dintre membrii, cu alăturarea de ultim moment a lui Timo, exilatul din Reichstag – fostul şef al acelui grup, detronat de complotul plin de răutate pus în scenă de Claudia şi Roberto.

Din fericire, sosirea lui va uşura căutarea, pentru că el a văzut-o pe Nina, ba chiar l-a lăsat pe micul său amic fidel Vierme (o zvârlugă de 8 anişori) să urmărească trupa dubioasă de străini în haine albe de camuflaj, ce par să o fi răpit.

  Perspectiva se mută şi asupra micuţei Nina, dar din cauza  felului foarte copilăros şi intuitiv cum percepe ea ce se întâmplă, misterul despre cine sunt cei care o duc cu ei, mai mult creşte, decât se clarifică. Viziunea sa este totuşi un deliciu aparte, autorii reuşind să o facă tare simpatică şi cu atât mai mult să sporească tensiunea creată de ceea ce se poate întâmpla cu fetița.

  Pentru prima oară se iese cu adevărat din Berlin, deşi a mai fost o scurtă incursiune de vânătoare dincolo de zid, în partea de Est. Dar acum, într-o linie de urmărire formată din grupul de camuflaţi ce o reţin pe copilă, Vierme care se ţine după ei la distanţă de o aruncătură de privire, susținut şi de desteptăcuța Nina – singura care l-a observat, şi, mai în spate, analizând urmele şi semnalizările vegetale ale lui Vierme, comandoul de argonauți salvatori.

Fascinant traseul explorator din suburbii, prin împrejurimile oraşului, la umbra zidurilor ce izolau şi insularizau zona de vest. Mai ales că eroii noştri descoperă şi alte grupuri umane care au reuşit să se organizeze cât de cât, aciuându-se în celebrul Palat Sanssouci, prin pădurile Brandenburgului sau baricadându-se în parcul de distracţii decăzut din Atlantis.

brand2

Este atât de interesantă explorarea şi sunt atât de pitoreşti locurile prin care trec, încât de abia mă abţin să nu povestesc totul, dar ar fi păcat să stric plăcerea descoperirii alături de ei a peisajului pustiit uman, însă tot mai exuberant natural. Cum s-a transformat lumea din afara oraşului şi cum au supravietuit alte colectivităţi.

Am să remarc totuşi că se face și primul pas spre o explicare ştiinţifică a evenimentelor apocaliptice, creionate vag până acum, doar în măsura în care păreau să le înţeleagă copiii. Pentru că bănuiala apărută încă de la primele pagini ale volumului IV, de care chiar şi Nina s-a prins că e cu temei, se confirmă. Oamenii în costume de camuflaj – purtând măşti – sunt adulţi. Şi odată cu ei apare speranţa unei soluții globale, dar şi pericolul mult augmentat pentru copiii din Berlin.

Fiindcă atunci când se luptă, adulţii nu se joacă, nu păstrează limitele copilăreşti ale încăierărilor şi nu au reţineri în a folosi armele de foc. Deci, dacă e aşa, toate tacticile inventate de micii omuleţi pentru a le dejuca planurile răuvoitoare sunt permise. Inclusiv atacurile în haită şi dezlănțuirea super-puterilor lupilor.

brand3

  Obișnuitele flashback-uri ale startului seriei, care aduc ca amintiri, episoade nostalgice despre trecutul cu familii complete, mese îmbelşugate şi trai fericit, sunt şi mai puţine ca în volumul precedent, confirmând tendinţa de a se pierde din importanța rememorărilor, odată cu definirea tot mai bogată a personajelor şi creşterea intensităţii provocărilor prezentului. Totuşi, cele care rămân, au prețuitul lor ritm melancolic, cuceritor, dar care aduce mereu şi informaţii suplimentare despre felul de a fi al fiecăruia dintre protagoniști şi istoricul relaţiilor dintre ei.

Nu poţi să nu îndrăgeşti mult de tot, cel puţin pe câţiva dintre eroii şi eroinele poveștii, şi să nu le păstrezi o simpatie precaută chiar şi celor mai turbulenți.

O specificitate ce completează cu realism şi veridicitate psihologică această lunguiaţă saga de şapte volume, este că toţi copiii se transformă, cresc, se maturizează cu fiecare cărţulie. Nu numai pentru că se apropie tot mai mult de vârsta de trecere de la adolecenți la adulţi şi odată cu asta de ameninţarea molimei ucigaşe, dar are loc şi o maturizare sub presiune, mult accelerată de încercările prin care copiii trec. Astfel că ei ajung să îşi dovedească toate calităţile pe care le-ar fi avut ca oameni mari, încă de acum.

  Minunată poveste! Un carusel (nu numai la figurat, în volumul ăsta şi la propriu) de aventuri şi trăiri intense, pe fundalul unei lumi care se redefineşte şi îşi caută o speranţă de viitor.

  Aşteptăm cu nerăbdare următorul volum. Până atunci fanii seriei pot aprecia şi un excelent interviu dat de autori pentru pălărisme.ro, unde aflăm multe despre imboldurile lor inspiratoare. Mi se pare interesant, că tot aşa cum, conştient, Stephen King îşi dorea un fantasy neeuropean, particularizat american, când a pornit la construirea seriei Turnul întunecat, şi cei doi scriitori italieni au avut ideea unei distopii adolescentine de succes, exclusiv continentale, de altă expresie decât cea de limbă engleză şi care să folosească farmecul istoric specific european.

  Două vorbe de admiraţie şi despre cum se prezintă estetic cărticelele astea. Cartonate, veline, cu hărţi explicative şi o foarte utilă schițare a grupurilor de copii cu siluete aliniate şi vârsta fiecăruia, la care te întorci adesea când ai de-a face cu un număr atât de mare de personaje.

Găsiţi toate cele patru volume apărute până acum pe site-ul Editurii Corint în colecția Corint Junior.

corintjunior

Anunțuri