Caderea Romei si sfarsitul civilizatiei

                                                                        de Bryan Ward-Perkins

Editura All
Colectia: All Istorie
Data aparitiei: 2008
Numar de pagini: 232
Traducere : Doina Lica
Titlul original : The Fall of Rome and the End of Civilization

 

  Autorul acestei carti, Bryan Ward-Perkins, are in intregime background-ul lui Indiana Jones : arheolog, istoric incununat cu laurii Oxford-ului, dar nascut si crescut la Roma de tatal sau, care era de asemenea un reputat istoric si arheolog. Invartindu-se de mic in lumea descoperirilor si a cercetarii vestigiilor romane, cunoscand perfect italiana si latina, nu putea fi altfel decat nonconformist si plin de obiectivitate fata de orice influenta in afara de cea a dovezilor din siturile arheologice, in reconstituirea perioadei temporale in care e specialist. Aceea a Antichitatii Tarzii si a invaziilor barbare care au dus la caderea Romei.

Desi plina de precizie si date necesare intelegerii epocii, Caderea Romei si sfarsitul civilizatiei nu e nicidecum scrisa intr-o pasareasca pentru specialisti. Aduce mai mult a opera literara de popularizare stiintifica, chiar daca nu e nici asta in mod declarativ – oricine ii poate urmari povestea, sustinerile si demonstratiile.

Pentru ca are o poveste. Aceea a contextului istoric in care triburile germanice sunt dislocate in secolele IV-V de miscarile hunilor inspre vest. Imperiul Roman era deja impartit in doua, Imperiul Roman de Rasarit si Imperiul Roman de Apus, cu doi imparati si doua armate distincte, care colaborau, totusi, cand era nevoie sa se sprijne in fata unei invazii straine. Tocmai o lipsa de conlucrare, faptul ca Imparatul estului, Valens nu asteapta trupele de sprijin din Apus, va duce la prima mare infrangere in fata gotilor din anul 378, la Adrianopol. Chiar daca ea a fost suferita de catre bizantini, paradoxal, Imperiul de Rasarit va rezista mult mai bine in aceasta perioada de decadere, printr-o politica combinata de aparare sustinuta geografic, datorata stramtorilor spre Asia (unde se afla doua treimi din Imperiu), si plati facute catre grupurile barbare mai numeroase, pentru protectie.

  Ceva asemnator incearca si Imperiul Roman de Apus, o integrare a triburilor germanice gonite de huni prin angajarea lor ca aliati ai Romei si chiar cedarea de pamanturi si posibilitatea de a se stabli in unele regiuni. Desi aliantele acestea sunt in general de succes, la un moment dat ele vor duce la trecerea a zone intregi de sub obladuirea directa imperiala, sub cea germanica.

  Avand in vedere complexitatea contextului istoric din acea vreme, nu e de mirare ca toata aceasta perioada de tulburare sociala continentala, a fost interpretata diferit de-a lungul anilor. Inainte de cel de-Al Doilea Razboi Mondial si mai ales in  in timpul lui, cand demonizarea germanilor avea si exemplu viu in evenimentele de atunci, se crease imaginea unor hoarde dezlantuite de salbatici care au distrus civilizatia, facand-o sa colapseze sub atacurile lor necrutatoare.

roma2

Dupa razboi, atat sub influenta germana si anglo-saxona, dar si in spiritul unei Europe a integrarii, rolul barbarilor e edulcorat, ei devin populatii pline de vitalitate, colonizate in mod pasnic, de cele mai multe ori, si care vor ghida o inevitabila transformare a lumii romane inspre o antichitate tarzie si o post-antichitate, modificata in primul rand de cresterea tot mai mare in importanta a crestinismului.

  Bryan Ward-Perkins contrazice viguros aceasta ultima moda a conglomerarii bucolice, fara sa dea total dreptate nici celeilalte extreme simplificate, a violentelor in serie. Foarte echilibat si insotindu-si argumentatia cu citate din documentele vremii si dovezi arheologice, el reface intreaga perioada istorica in fata unui auditoriu fascinat, constituit din noi cititorii, care nu ne putem opri din a-i rasfoi paginile scrierii.

  Sunt mai multe motive ale caderii Imperiului de Apus pe care le identifica. Mai intai razboaiele civile care slabesc grav forta de riposta a armatei romane si saracesc regiuni intinse platitoare de impozit. Impozite ce, de altfel, sunt esentiale pentru intretinerea unei armate profesioniste. Armata pofesionista care intotdeauna a constituit esenta puterii romane, pentru ca armele si armurile ei standardizate, de cea mai buna calitate, insotite de instructie si disciplina, le-au asigurat toate marile victorii in fata unui inamic mult mai numeros si de multe ori mai bine dotat fizic, dar fara coerenta de grup. Ori tocmai aceasta armata profesionista devine un punct de slabiciune atunci cand economia nu mai produce la fel de mult. Pentru ca  ea isi pierde din efective, iar populatia civila nu e pregatita sa se apere individual asa cum e in societatile mai primitive, unde fiecare membru al tribului are rolul lui beligerant, barbatii, cel putin, fiind educati fiecare in spiritul onoarei castigate pe campul de lupta.

La fel de paradoxal, aceeasi speciaizare a societatii, unde unii sunt soldati, unii sunt comercianti, unii agricultori, unii sunt mestesugari de o anumita categorie, altii artizani de alta, va duce la o decadere mai accentuata atunci cand firele care unesc diferitele provincii ale Imperiului se destrama si fiecare regiune va trebui sa se descurce doar cu materia prima si piata locala, fara vechile sisteme integratoare.

O alta mare cauza, mai ales comparand cu reusita pastrarii Imperiului Roman de Rasarit, a fost indecizia politica. O serie de imparati lipsiti de talent militar au facut greseli de tactica, nu au profitat de momente favorabile sau au prioritizat razboiele civile inaintea apararii Imperiului de invadatori. Chiar daca integrarea germanilor ca aliati ai imperiului a dat de cele mai multe ori roade, pana la urma mutarea lor in masa, in Galia, de exemplu, va duce la caderea ei in intregime in stapanirea lor, pentru ca avand proprii regi si tribul alaturi, ei nu se vor mai multumi ca pana atunci sa serveasca drept luptatori pentru interesele romane, ci isi vor tot mari aria pe care au primit-o spre colonizare.

Astfel, pe parcursul unui singur secol, Europa devine incet-incet germanica. Ba nu numai Europa, pentru ca vandalii trec din Spania in Africa si isi intemeiaza acolo un puternic regat german pe ruinele odata cartagineze.

 O mare importanta de ansamblu au infrangerea hunilor pe Campiile Catalaunice de catre o alianta romano-vizigota (451) si moartea lui Attila (453), care salveaza Europa definitiv de pericolul asiatic – provocator incipient al aceastei deplasari nemaivazute de populatii disperate.

Dar chiar si salvata de huni, Roma capitala-metropola ajunge sa fie pradata de goti in 410, de vandali in 455 si ocupata de ostrogoti. Barbarii, dincolo de jaful imediat, nu au niciodata, totusi, ganduri de distrugere a civilizatiei romane. Incearca mai degraba sa ii pastreze prestigiul cu ei la putere. Se doresc inclusi intr-o societate admirata, mai mult decat terminatori ai ei. Se straduie sa mentina elemente de administratie latina si sa ii perpetueze renumele si bunastarea. Scriitorul-istoric ajungand la concluzia metaforizata ca desi invadatorii nu s-au facut vinovati de crima cu premeditare, au comis cu siguranta macar omucidere, in cazul colapsului vechii civilizatii romane.

rome5

 Lucrarea e conceputa in doua parti. Prima : Caderea Romei, descrie epic si super-interesant navaliri, batalii si intrigi politice; a doua : Sfarsitul unei civilizatii, argumenteaza arheologic profundele schimbari prin care a trecut societatea vestica post-romana pana in anul 800, cand, dupa 300 de ani de haos, un nou Imparat unificator va reusi, in sfarsit, sa mai inchege ceva in Apus : Carol cel Mare, ce va deschide o dinastie germanica care isi va revendica multa vreme puterea de la Roma, pana in vremurile Sfatului Imperiu Romano-German, sau Roman de Natiune Germana, cum a fost numit in diferite perioade.

Dar pana la stabilizarea situatiei, Perkins documenteaza prabusirea. In primul rand a rafinamentului, a bunastarii si a confortului social. Ceramica, tigle, monezi, argintarie, atizanat, toate ne sunt oferite spre comparatie in sistemul inainte si dupa, ba chiar si greabanul vitelor care a scazut cu cativa centrimetri zdraveni, din cauza ca si viata lor de huzur s-a terminat odata cu sfarsitul vremurilor bune.

 Totusi partea cea mai interesanta in ambele capitole ale studiului istoric, raman citarile din documente sau inscriptiile de pe peretii oraselor, templelor ori bordelurilor pompeiene. Nimic nu impresioneaza mai mult decat acele adnotari ca de jurnal ale celor ce au trait efectiv momentele dramatice de spasm al istoriei.

  Ni se dau doua harti mari la inceputul si la sfarsitul cartii, una cu Europa in anul 400 dH si alta cu ea la 500. In prima, Imperiul Roman are provinciile mari ca Italia, Galia, Spania, Africa, Egipt, Siria. Levant, Asia Minor, Constantinopole, Iliria si Tracia in rasarit, iar Marea Mediterana e inca inconjurata complet de puterea Romei in acel Mare Nostrum declamativ. Triburile germanice sunt la granita estico-baltica, presati dinspre stepe de huni. Pe teritoriul de azi al tarii noastre scrie mare Goti, mai putin in Doborgea, care cu Dunarea ca granita naturala a ramas inca in Imperiu. In numai o suta de ani, daca partea de rasarit mai rezista, in partea de apus suebii si vizigotii au luat Spania, francii si burgunzii – Galia, saxonii, alemanii si lombarzii stapanesc centrul Europei, ostrogotii – Roma si Italia, vandalii Cartagina si Africa. La noi scrie de data asta Gepizi. Interesant ca Gotii si Gepizii seamana ca nume cu Getii si stim despre unele confuzii al unor istorici din vechime, ca Iordanes, intre geti si goti…. dar asta e o ramificatie de argumentare care are nevoie de un articol intreg.

roma3

 Conceput cu multe imagini si harti si editat desavarsit, acest manual al prabusirii civilizatiei ne prezinta toate amanuntele care s-au pastrat despre seismicul eveniment istoric si grupeaza intr-un singur volum informativ tot ce putem cunoaste sigur pana acum despre lumea de pe muchia prapastiei si cea de dupa cadere.

Nici macar nu e necesara multa empatie ca, datorita talentului autorului de  a prezenta nu doar date istorice si situri arheologice, dar si oamenii vremii, sa intelegi ce simteau acei cetateni ai civilizatiei milenare a frumosului si utilului combinate cu rafinament, cand toate in jurul lor se dizolvau in haos. Aceeasi senzatie pe care a formulat-o atat de poetic Sir Edward Grey intr-un alt moment tragic al istoriei, cand negurile razboiului si distrugerii intunecau tot mai mult continentul : Luminile se sting in toata Europa si nu le vom mai vedea licarind din nou in timpul vietii noastre.

 A fost nevoie de o mie si ceva de ani pentru ca omenirea sa se apropie macar, din nou, de cifrele statistice care dadeau masura obiectiva a realizarilor civilizatiei romane.

Cartea poate fi comandata pe site-ul  Editurii All.

Multmim, Editura All, pentru acesta extraordinara portie de istorie.

Anunțuri